In toate colturile din lume, bradul este asociat cu bucurie, iubire si familie, cu emotiile de a primi daruri de la Mos Craciun, si cu orele petrecute gandind la ornamente pentru el, iar despre impodobirea lui sunt legende, traditii si obiceiuri in toate culturile, inca din cele mai vechi timpuri.
Sa ai in perioada Craciunului un brad impodobit in casa este un obicei venit cel putin din legende, de undeva din zona popoarelor germanice, iar odata cu trecerea timpului a intrat si in traditia crestina, chiar daca obiceiurile s-au schimbat mult odata cu trecerea timpului, a ramas un prilej de mare bucurie si entuziasm pentru intreaga familie.
Dupa cum bine se cunoaste, bradul este simbol pentru Sfanta Treime, bineinteles existand pentru acest fapt si o legenda, cea a Sfantului Bonifaciu. Aceasta spune ca in jurul anului 720, aflandu-se in Turingia, Sfantul a trecut pe langa un grup de pagani care practicau rituri de venerale pentru un stejar, iar acesta enervat de cele vazut a lovit cu un topor, copacul.
In interiorul acestuia se spune ca ar fi crescut un brad, fapt ce care Bonifaciu l-a interpretat drept o minune, iar la vederea formei triunghiulare a bradului, a considerat ca este un simbol al Sfintei Treimi. Astfel bradul ar fi devenit un simbol al credintei crestine si al Craciunului in Germania.
Se spune ca primul brad impodobit de Craciun ar fi aparut in jurul anului 1510, prin Lituania, perioada in care se pare ca oamenii vedeau in brad un simpul pentru Pomul Pacatului din Paradis, decizand sa puna in varf o lumanare pentru a reprezenta lumina Lumii, iar pe crengi sa atarne mere drept simbol al pacatului originar.
De asemenea, legat de subiectul primului brad de Craicun impodobit se leaga o alta legenda conform careia, pe la inceputul secolului XVI, Martin Luther, mergea intr-o noapte catre casa, pe drumuri intunecate, unde, la margine de drum a zarit un Brad de Craciun nins, care sub razele lunii sclipea foarte frumos, fapt care l-a impresionat si l-a determinat sa aduca bradul in casa, impodobindu-l cu lumanari pentru a straluci la fel de frumos si la el in camin.
Ulterior prin Franta anului 1600, brazii erau adusi in case ornati cu tot de felul de decoratiuni, cu bomboane, nuci, turta dulce, cu flori din hartie ori din matase si bineinteles cu lumanari.
Odata cu epoca victoriana a aparut si obicieul de a aseza bradul impodobit de Craciun pe podea si nu pe masa cum se obisnuia anterior, fiind ideal ca acesta sa fie cat mai mare, cat mai bogat in crengi si ornamente, reflectand nivelul social al fiecarei familii.
Dupa decesul Reginei Victoria, obiceiul detinerii brazilor foarte mari si impunatori a apus, in principal din motive de economie, aparand insa si motivele ecologice in scopul protejarii brazilor naturali si a padurilor. In aceeasi perioada, au aparut primi brazi realizati din plastic, inventati initial in Germania.
In tara noastra un prim brad impodobit de Craciun ar fi fost in casa unui boier, adus si impodobit de bona copiilor care avea origini germanice si, placand atat de mult musafirilor, in anul urmator cu totii aveau ceva similar in case.
Ceea ce este cu adevarat important este ca acest minunat obicei se pastreaza inca si astazi, oferind atat de multa bucurie oamenilor, indiferent de varsta, sex ori nationalitate.
